Shall We Dance
Shall We Dance, SUA 1937, regia: Mark Sandrich, cu: Fred Astaire, Ginger Rogers
cineclub
movie talk
comentarii recente
 | florin on Studentul din Praga (1913… |
 | Toto on Expresionismul german in april… |
 | florin on Studentul din Praga (1913… |
 | Cristina on Expresionismul german in april… |
 | cineclub on Expresionismul german in april… |
“Shall We Dance” - un frumos musical de sfarsit de saptamana care binedispune, te lasa cu un suras pe buze… povestea de dragoste a celor doi este redata destul de simplist la nivelul scenariului, al dialogului, incercand sa traseze destul de subred (cam dur, nu?!) tema conditiei artistului de la hollywood “vanat” de presa, cu toate povestile si dovezile “prefabricate” pe care le impune o astfel de situatie (poze trucate, informatii neintemeiate care circula despre casatoria celor doi). Titlul este un fel de “Ne permiteti/dati voie sa dansam?”
Din fericire, filmul are cateva “puncte” forte care nu pot fi ignorate. Ma refer in special la replicile pline de umor ale personajelor din planul secund, presupun actori de comedie consacrati in acele vremuri. Filmul exceleaza, fara indoiala, pentru momentele sale coregrafice si pentru coloana sonora marca Ira si George Gershwin.
Am sa redau mai jos cateva dintre momentele care m-au incantat:
1.scena din sala motoarelor care ma duce, de pilda, cu gandul la “Modern Times” a lui Chaplin din ‘36.
2. “impromptu-ul” lui F. Astaire de reprezentare a unei corabii in deriva, senzatia de balans si imponderabilitate deopotriva.
3. modul in care F. Astaire (american, deh) isi bate joc de personajul pe care il “reproduce” verbal si mimico-gestual, un “oarecare” pictor Petrov (rus, deh).. “un razboi rece” cinematografic avant la lettre :)))) Sa fie aici vorba de portretistul si scriitorul socialist Kuzma Petrov??!.
4. incercarile esuate ale majordomului cu accent francez de a-i comunica prietenului lui F. Astaire locul in care a fost inchis.. ah si stralucita replica “Esti la inchisoare?. Stai acolo!. Oricum nu mai avem nevoie de tine aici”.
SU.A isi bate joc de Rusia si ii spune Frantei ca nu mai nevoie de ea in ‘CASA” proprie. )))))))))))
5. superbele momente de dans si balet dintre G. Rogers si F. Astaire, in special scena din final in care “proba” mastilor ce se lasa descoperite cucereste si incanta, sper, pe fiecare dintre noi pentru “alchimia” sentimentelor pe care o degaja aparitia celor doi impreuna.
6. Ginger Rogers :)))
7. ipostaza “dramatica” (G. Rogers) si “comica” (F. Astaire)
“Shall We Dance” - un frumos musical de sfarsit de saptamana care binedispune, te lasa cu un suras pe buze… povestea de dragoste a celor doi este redata destul de simplist la nivelul scenariului, al dialogului, incercand sa traseze destul de subred (cam dur, nu?!) tema conditiei artistului de la hollywood “vanat” de presa, cu toate povestile si dovezile “prefabricate” pe care le impune o astfel de situatie (poze trucate, informatii neintemeiate care circula despre casatoria celor doi). Titlul este un fel de “Ne permiteti/dati voie sa dansam?”
Din fericire, filmul are cateva “puncte” forte care nu pot fi ignorate. Ma refer in special la replicile pline de umor ale personajelor din planul secund, presupun actori de comedie consacrati in acele vremuri. Filmul exceleaza, fara indoiala, pentru momentele sale coregrafice si pentru coloana sonora marca Ira si George Gershwin.
Am sa redau mai jos cateva dintre momentele care m-au incantat:
1.scena din sala motoarelor care ma duce, de pilda, cu gandul la “Modern Times” a lui Chaplin din ‘36.
2. “impromptu-ul” lui F. Astaire de reprezentare a unei corabii in deriva, senzatia de balans si imponderabilitate deopotriva.
3. modul in care F. Astaire (american, deh) isi bate joc de personajul pe care il “reproduce” verbal si mimico-gestual, un “oarecare” pictor Petrov (rus, deh).. “un razboi rece” cinematografic avant la lettre :)))) Sa fie aici vorba de portretistul si scriitorul socialist Kuzma Petrov??!.
4. incercarile esuate ale majordomului cu accent francez de a-i comunica prietenului lui F. Astaire locul in care a fost inchis.. ah si stralucita replica “Esti la inchisoare?. Stai acolo!. Oricum nu mai avem nevoie de tine aici”.
SU.A isi bate joc de Rusia si ii spune Frantei ca nu mai nevoie de ea in ‘CASA” proprie. )))))))))))
5. superbele momente de dans si balet dintre G. Rogers si F. Astaire, in special scena din final in care “proba” mastilor ce se lasa descoperite cucereste si incanta, sper, pe fiecare dintre noi pentru “alchimia” sentimentelor pe care o degaja aparitia celor doi impreuna.
6. Ginger Rogers :)))
7. ipostaza “dramatica” (G. Rogers) si “comica” (F. Astaire)
sorry..eroare