Hiroshima mon amour la CineClub - duminica 18 noiembrie ora 20

Hiroshima mon amour

de Andra Petrescu

Alain Resnais s-a născut pe 3 iunie, 1922, la Vannes în Franţa. La vârsta de 12 ani primeşte de Crăciun, de la tatăl său, prima sa camera Kodak cu care îşi filmează primele scurt-metraje pe 8 mm. Ani mai târziu, pasionat de cinematografie, tânarul Resnais va face parte din primii absolvenţi ai IDHEC, secţia montaj. Succesul lui a venit o dată cu primele lui scurt-metraje: Van Gogh, Gauguin şi Guernica.

Alain Resnais este cunoscut pentru inovaţiile aduse in cinematografie. Deşi a reprezentat Noul Val francez, regizorul nu s-a încadrat complet în acest curent. A fost mai mult preocupat de formalism, elemente de modernism si politică, lucruri cărora colegii săi contemporani nu le-au acordau aceeaşi atenţie. Filmele sale au fost, de obicei, bine primite de presa de specialitate şi i-au adus mai multe premii.

Primul lung-metraj al lui Resnais, Hiroshima mon amour, este unul dintre cele mai influente filme al tuturor timpurilor. Ideea filmului a pornit de la un documentar despre bomba atomică din Hiroshima, pe care Resnais trebuia să îl facă. Dar regizorului nu îi surâdea ideea unui alt documentar (tocmai făcuse Nuit et brouillard despre deportare si nazişti) şi a încredinţat scenariul cunoscutei prozatoare Marguerite Duras. Rezultatul a fost un omagiu adus atât victimelor de la Hiroshima, cât şi scriitorilor modernişti şi o poveste de dragoste mistuitoare.
Filmul în cauză se remarcă printr-o structură enigmatică specială, printr-un ritm întrerupt de timpul subiectiv al personajelor şi o îmbinare, tipică moderniştilor, a prezentului cu trecutul.

Hiroshima mon amour începe cu o succesiune de imagini complet diferite: momente ale exploziei nucleare, corpurile iubiţilor îmbrăţişaţi, victimele catastrofei şi imagini cu oraşul reconstruit. Toate acestea au pe fundal vocea celor doi iubiţi, o franţuzoaică şi un japonez, ea spunând că poate înţelege prin ce a trecut Hiroshima, el insistând că doar experienţa te-ar putea ajuta să înţelegi drama lor.

EA este o actriţă franceză venită la Hiroshima pentru a juca într-un film despre pace. EL este aventura ei din penultima noapte petrecută în acest oraş. EA ascunde o iubire veche, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un soldat german care a murit şi persecuţiile prin care a trebuit sa treacă din cauza acestei pasiuni. EL ascunde rănile psihice provocate de explozia nucleară, sentimentul de vinovăţie pentru că el a supravieţuit, dar familia sa nu. După noaptea pe care o petrec împreună, EA nu ştie dacă trebuie sau nu să rămână alături de noua iubire în Hiroshima, dacă poate înşela memoria primei iubiri.

Filmul nu-mi pare a vorbi despre victimele unei catastrofe sau ale unui război, ci despre memoria afectivă, despre greutatea sentimentelor din trecut care sunt întotdeauna la fel de prezente. Resnais nu foloseşte în acest film o structură narativă clasică, pentru el e important ritmul interior al eroinei, efectul pe care amintirea îl are asupra ei. Şi este admirabil că povestea captivează chiar şi aşa, avand in vedere ca nu foloseşte simbolurile cu care este obişnuit ochiul sau ritmul minţii noastre când priveşte un film.

Hiroshima are un singur defect: este prea intelectualist şi se află la o limită foarte mică între cinematograf şi literatură. Dar, paradoxal, atinge chiar prin frazele complicate, mult prea literare şi “făcute”, prin abilitatea cu care Duras a condus dialogul dintre cei doi iubiţi şi a construit relaţia lor: treptat, pe amintirile comune ale războiului, pe un timp trecut pe care îl retrăiesc împreună în prezent.